How To Be Idle, de Tom Hodgkinson

Probabil pentru a-mi da peste nas cu puturoșenia de care dau dovadă, am primit cadou acum ceva vreme „How To Be Idle” de Tom Hodgkinson. Nenea ăsta editează cică o revistă care se cheamă The Idler și apreciază omii leneși ca subsemnata.


Ce-am văzut eu la Hodgkinson încă de când am deschis cartea e că omul e punkist și anarhist și beutor și fumător. Eram chiar entuziasmată până i-am văzut și poza și mi-am dat seama că nu toți punkiștii sunt sexoși. Aia e, am rămas să povestesc de carte dacă autorul nu e prea arătos.

Carte care nici ea nu e mare brânză, e genul de cărțulie de-o citești în tren, avion sau pe budă. Amuzantă pe alocuri, adevărată prin alte locuri, cartea are câte-un capitol pentru fiecare oră din zi, iar domnul de-a scris-o a dedicat fiecărei ore o activitate pentru lenevoși. Gen: chiul, mahmureală, boală, ceai, plimbare, sex, pescuit, tutun etc. Omul vine cu argumente slăbuțe (cum e normal la o carte de genul ăsta) și multe citate, dar măcar nu m-a încruntat.

Am totuși să-i reproșez ceva dumnealui: are o viziune ușor romantică a leneșului. Pentru Hodgkinson leneșul este un om inteligent, predispus la medidație, la hedonism și care se spală des. Confundă de multe ori lenevia cu libertatea și le împreunează pentru a da naștere anarhistului. Apăi eu am impresia că n-a văzut puturoșenie și nu știe ce înseamnă lenea aia mare în care omul e și prost și nu produce nimic, dar consumă cât cuprinde.

Dar unde-mi cobor pălăria în fața autorului e la citatul de mai jos. Citat cu care închei, că mai am 3 beri de băut.


„Pentru leneși sexul trebuie să fie dezordonat, amețit, vulgar, lenevos. Trebuie să fie pervers, destrăbălat și lubric, murdar până acolo încât celor doi să le fie rușine să se privească a doua zi dimineață.”


Ceea ce vă dorim și dumneavoatră!

Advertisements