Laos Loop – ziua 5. Lak Sao – Nahin – Kong Lo

După o jumătate de zi lipsită de evenimente în Lak Sao, am purces iară la drum. Nu prea știam încotro să o luăm la sensul giratoriu, la dreapta știam că e Vietnam, drept înainte nu avea foarte mult sens, trebuia să mergem într-un fel de cerc pentru a completa ză loop, after all. Doamna de la hotel ne-a spus stânga și era cam fioroasă, așa că ne-a fost teamă să nu-i ascultăm porunca.

Drumul a fost GROAZNIC. Pentru mine, adică. După ce în prima zi era să atârn de stâncă uitându-mă-n prăpastie ca în desene animate, am prins teamă de serpentine și cei 50 de kilometri până în Nahin au fost toți o serpentină. Plus tot felul de autobuze, marea parte venind din Vietnam, care mergeau cu o viteză de aproape te dădea jos de pe scuter curentul de aer ce-l lăsau în urmă. De murit nu am mai fost cât pe-aci, posibil faptul că am mers cu 20km/h a ajutat. Trebuie să recunosc, totuși, că peisajul a fost uimitor și, dacă nu eram așa scăpată în pantaloni din pricină de drum de munte, l-aș fi putut admira mai pe îndelete.

20170103_105934

Dar am recuperat în drum spre Cool Springs. La vreo 35 km de Lak Sao e un indicator care arată dreapta spre ceva lagună. E musai de făcut dreapta acolo! Un drum de țară plin de praf și gropi trece printr-un cătun cât se poate de pitoresc și apoi…și apoi prin probabil cea mai faină chestie din toată excursia asta: o vale atâta de frumoasă cum n-am văzut în viața mea. Culori pictate, aer curat, munți de calcar, liniște, frumusețe cât vezi cu ochii. Ba mi-a plăcut atât de mult încât după ce-am ajuns la Cool Springs am făcut câteva poze, am lăsat lumea să se scalde acolo și am pornit înapoi singură, să mă pierd în valea ceea. Am oprit la fiecare câteva minute să mă uit în jur, nu mă puteam sătura. Ba, la un moment dat, am lăsat scuterul pe drum și m-am aventurat un pic pe coclauri și m-aș fi aventurat mai mult, dacă nu s-ar fi îndreptat hotărâtă spre mine una dintre vacile ce pășteau în zonă. Apropo,  la Cool Springs se plătește pentru a intra. Nu mai rețin cât, dar e o nimica toată.

20170103_104208

Cool Springs

După alți 15 kilometri de strâns din buci la curbe și un viewpoint cu o panoramă arătoasă, am ajuns în Nahin, unde am oprit să mâncăm de prânz la Dokkhoun Restaurant: vreo trei dolari cu tot cu Pepsi. Ne-am și sfătuit ce să facem mai departe: Nahin e cam la 40 de kilometri de Peștera Kong Lo, unde voiam a ajunge dimineața următoare, pentru ca după-amiază să purcedem înapoi pe drumul pe care am venit (citisem că a continua pe Route 13 nu e nici prezentabil, nici foarte sigur). Nahin e un orășel înțesat de locuri de cazare, ba chiar am dat și de niște omi care au fost în același timp cu noi la Sabaidee în Tha Lang. Unde mai pui că Paul suferea de o mahmureală teribilă și de niște purgații și mai teribile.

20170103_110833

Am decis, totuși, să facem restul de 40 de kilometri în aceeași zi și să găsim cazare undeva în satul aproape de gura peșterii. În drum spre cătun ne-am și rătăcit oleacă, Reka a fost în față și ne-a dus pe niște horaițe pe care nu știu cum le-a zărit. S-a rezolvat repede însă, după ce niște localnici ne-au îndrumat către drumul corect. Șoseaua care duce spre Kong Lo e asfaltată, dar e nevoie de puțină prudență, sunt multe gropi care apar ca din senin și nu doar zdruncină, dar dacă au și ceva nisip mai și alunecă.

20170103_143833

O mențiune despre Nahin: nu departe este o cascadă, Nasanam, la care pentru a ajunge trebuie făcut un trek prin junglă de vreo trei kilometri. În drum spre cascadă e rost de a întâlni elefanți. Sau așa am auzit, noi am sărit cascada. Leneși, domnule, plus că vedem elefanți pe stradă ori de câte ori ieșim la bere la barul de peste drum de casă. Dar ăia din drum spre Nasanam îs sălbatici, nu chinuiți ca cei pe care-i vedem noi. Pentru a ajunge la cascadă se poate lua și un ghid local. Tot din auzite vorbesc.

20170103_140214

La doi kilometri de peșteră și un kilometru de satul Kong Lo, am văzut un panou publicitar care indica spre nu știu ce resort, de care nu auzisem niciodată când am făcut „research” pentru excursie. Dar am zis să vedem despre ce e vorba, așa că am pornit pe un drum plin de pietre și să vezi trăsnaie: am dat de cea mai faină cazare posibilă. Drumul cela cu pietre trece printr-un fel de mini-sat cu două-trei case, după care ajunge într-o pădurice. În mijlocul păduricii – resort-ul unde se doarme noaptea în bungalouri, unele cu vedere la grădină, altele cu vedere la râu. Despre Spring River Resort o să povestesc într-o postare separată, merită din plin.

20170103_145022

Advertisements