Tag Archives: cazare

Unde am stat în Hong Kong: attitude on granville

Obișnuiam să privesc hotelurile/hostelurile ca pe ceva strict util: un loc unde pun capul pe pernă și-mi fac un duș după ce am alergat o zi întreagă încoace și-ncolo. Încă privesc astfel, în mare parte. Doar că în timp am început să apreciez și să îmi doresc a susține diferite case de oaspeți locale sau chiar așa-numitele hoteluri ori hosteluri boutique, ce au un anumit grad de originalitate. De ceva vreme, a căuta așa cazare a devenit parte din întreaga experiență de călătorie.

Evit a rezerva în mari lanțuri hoteliere, care arată aproape la fel indiferent că ești în Paris sau în Singapore. Pe de altă parte, îmi place răsfățul dintr-un hotel de 5 stele, însă la fel de bine dorm fără probleme în ceva guesthouse dubios în timpul unui road trip ori în căsuțe de bambus în mijlocul pădurii – vezi Spring River Resort din Laos.

Pe când căutam cazare în Hong Kong, cea mai mare problemă într-ale cazării era mărimea camerei. Ori mai degrabă micimea ei, erau camere de 9 metri pătrați, ba chiar și de 7. Cât un dulap! Într-adevăr, mergeam singură, dar niciodată nu se știe și, în plus, nu-s chiar cea mai mică dintre femei, mie-mi trebe spațiu, nenică! AirBnb nu prea dădea rezultate, mă decisesem cu plecarea în Hong Kong brusc, toate apartamentele ce-mi făceau cu ochiul erau luate deja.

Și uite-așa, tot căutând și tot căutând cazare în Kowloon, Tsim Sha Tsui (TST) eliminam hotel după hotel și hostel după hostel: ori exorbitant de scump pentru o cameră de câțiva metri pătrați, ori preț relativ decent, dar cameră nelocuibil de mică. Până am dat peste attitude on granville. Folosesc litere mici pentru că așa își scriu ei numele, oamenii sunt edgy like that.

attitude on granville face parte din grupul Soravit, dar e un boutique hotel cât se poate de unic. Recepția se află la etajul 5 și e împânzită de tot soiul de obiecte vintage. Tot așa, la intrare precum și pe holurile fiecărui etaj, dar și prin camere sunt tot felul de tablouri și reprezentări artistice legate de Hong Kong-ul mai vechi sau mai nou. Pe bune, poți pierde o dimineață întreagă mergând de la etaj la etaj și pozând holurile.

Au și un website super fun și colorat, iar angajații sunt foarte amabili. Cea mai mică dintre camere este într-adevăr mică, are doar 15 metri pătrați, dar este confortabilă, fereastră mare și vine și cu un smartphone din partea casei. Plus apa cea de toate zilele și ceaiul și cafeaua gratuite.

Hotelul nu este ieftin, în general cam cel mai mic preț e $100 pe noapte, dar mai mereu sunt promoții pe booking ori agoda. Eu am avut noroc de l-am găsit la ceva reducere pe expedia la care s-a adăugat un secret code ce mi-a mai adus încă 10% reducere. Per total, am plătit un preț decent.

Posibil l-aș fi rezervat și fără reducerile de care am avut parte, mi-a plăcut mult că arăta destul de excentric în poze, era la distanță de mers pe jos de muzee, de terminalul de ferry, de Hong Kong Cultural Centre, de multe grătare coreene și super aproape de berile din Knutsford Terrace. Bonus, de la aeroport se ajunge direct cu autobuzul A21 și mai e și la 10 minute de mers pe jos de stația MTR Tsim Sha Tsui. Superbonus, autobuzul m-a lăsat fix în fața unui magazin de cosmetice SaSa unde am dat nas în nas cu a mea copilărie: Sailor Moon & friends au ajuns, mai nou, linie de produse cosmetice.

Advertisements

Spring River Resort

Am zis că voi povesti separat de Spring River Resort și iaca, mă țin de promisiune. Este unul dintre puținele locuri din zona Laos Loop unde treaba merge ca și-n restul lumii: se poate face rezervare online dinainte, rezervare care se respectă, se acceptă aproape orice monedă de circulație internațională (la un curs decent), iar mâncarea se gătește acolo, pe loc, și-i bună și proaspătă.

Spring River Resort e la vreo 2 kilometri de peștera Kong Lor, într-un fel de pădurice la capătul unui drumeag plin de pietre, iar restaurantul e cu vedere cât se poate de faină la râu. În râu e loc și de înotat și de plimbat cu barca. Ba, Leuang, managera, povestea că apa e atât de curată încât chiar se poate bea; nu știu, nu m-am riscat. Tot către râu mai au vedere și o parte din bungalouri, cele care par mai rezistente și mai intime. Zic intime pentru că restul, cele cu vedere la grădină, nu sunt o idee bună dacă ești în luna de miere. Serios, parc-ar fi împletite dintr-un fel de răchită și pereții îs atâta de plăpânzi încât îl auzeam pe Dave pârțâind în bungalow-ul vecin.

20170103_153846

Locul este excelent după 5-6 zile de dormit prin hoteluri dubioase și case de oaspeți pentru backpackeri. De fapt, nu am văzut deloc backpackeri cazați acolo, deși prețurile sunt chiar ok: între 15$ și 50$ pentru o căsută de două – trei persoane. Se găsesc și guesthouses chiar mai ieftine un pic mai aproape de peșteră, mie însă aici mi s-a părut perfect: foarte curat, ieftin, mâncare bună și natură.

Bine, treaba asta cu natura e discutabilă: eu, oamă născută și crescută la țară printre animale, dorm de minune în cântat de greieri toată noaptea și cântat de cocoși cu noaptea-n cap. Dorm de minune însemnând că nu aud nimic. Alții, omi mai sensibili de oraș, posibil să fie iritați că de!, la bloc ești obișnuit a-l auzi pe vecin trăgând apa, nu cântat de greieri. Exemplu clar: după prima noapte eu m-am trezit odihnită ca după o săptămână de concediu, iar Dave și-a băgat organul cu noaptea-n cap în greieri și într-un cocoș răgușit. Deși, vorba ceea, și el tot de la țară vine, dară una e „la țară” în România și alta e „la țară” în Anglia.

20170103_152742

Pe lângă toate treburile astea relativ obiective (așezare, preț, haleală, curățenie), Spring River Resort e și genul de loc sfințit de om. Leuang, cea care taie și spânzură acolo, este absolut fantastică. Simplă, amuzantă, onestă, muncitoare. Serios că nu știu când doarme. Face rezervări, discută cu oaspeții, gătește, ia banii, dă banii. Și le face pe toate bine. Ba, are și un fel de încredere așa pe care până acum am văzut-o doar în Laos în zona asta de lume; târziu, când angajații închid bucătăria și merg la somn, lasă deschis în restaurant un fel de mini-bar: un frigider cu chestii de băut și ceva rafturi cu de-ale gurii. Iei orice poftești, doar scrii pe o tăbliță lipită de perete numărul camerei și ce ai luat, iar a doua zi ți se adaugă la nota de plată totală.

Și, de parcă toate astea nu erau suficiente, Leuang mai e și de o corectitudine monumentală: la plecare Paulică și-a uitat telefonul. Numai că și-a dat seama de asta când eram deja la vreo 80 km distanță în drum spre Thakhek, așa că în mintea lui îl considera pierdut. Oprisem de prânz, iar restaurantul avea WiFi astfel că am zis să facem o încercare și să sun de pe Skype, să vedem ce și cum. Să vezi minune: Leuang ne-a confirmat că telefonul a fost găsit în cameră și că are o prietenă care oricum va fi în Thakhek în seara respectivă, așa că îl poate trimite prin ea. Numai că noi urma să trecem deja granița în aceeași zi. Soluția a venit tot de la Leuang: avea o altă prietenă care urma să fie în Nakhom Phanom, orășelul thailandez de graniță, sâmbăta următoare și putea trimite mobilul prin poștă. Și chiar a făcut-o. Paulică și-a primit telefonul câteva zile mai târziu, iar când s-a oferit să plătească el costul expedierii coletului, a primit răspunsul: „no need, all of you were good customers.” Ca idee, am fost atât de „buni clienți” încât am lăsat acolo maxim 100$ de personă pentru două zile. Incluzând tot: cazare, masă, bere. Sigur, pentru Laos e mult, dar parcă…nu-i chiar atât de mult, mai ales că sunt puține șanse ca oricare din noi să revină acolo în viața asta.

20170103_153526

La toate chestiile astea faine mai adaug și că la plecare ne-au pus în rucsac niscai biscuiți și prăjiturele moka, să avem de drum. Plus în cea de-a doua zi acolo Leuang nu reușea a scana un document, așa că am ajutat-o și, considerând că îmbrățișarea pe care mi-a dat-o nu a fost mulțumire suficientă, la cină m-am trezit cu desert din partea casei: ceva banane prăjite în aluat, cu miere și struguri.

Oamenii au și un videoz pe iutube, să nu aud că vorbesc prostii și m-am vândut a povesti frumos doar pentru că am primit gratis niscai banane în aluat și trei fursecuri:

 

 

Laos Loop – ziua 3. R & R în Tha Lang. Plus Anul Nou

După cum ziceam, am reușit a ajunge pe 31 Decembrie seara la Sabaidee Guesthouse în Tha Lang.

20170101_161400

Tha Lang este un sătuc de-a lungul râului Nam Theun, care nu prea mai e râu acum, ci mai degrabă un lac format în urma nu știu căror proiecte de baraje și hidrocentrale. Nu sunt foarte multe locuri de cazare în zonă, doar vreo două-trei pensiuni, însă cătunul vine cu multe recomandări, atât de la oameni de turism din Thakhek, cât și din ce-am citit online precum și de la cei câțiva omi pe care îi știu personal și care au fost în Laos. Ca întotdeauna, zicala cu pomul lăudat și sacul se adeverește. Nu că e un loc nașpa, chiar nu. Dar nu e nici atât de wow precum mi-a fost descris. Pe de altă parte, este cel mai plăcut loc în care se poate petrece prima noapte în timpul Laos Loop. Chiar dacă în Nakai există varianta unei cazări mai bune, cu siguranță nu poate oferi natura (a se citi lacul) din Tha Lang.

20170101_161110

Sabaidee Guesthouse mi-a fost atâta de ridicată în slăvi încât mă așteptam să fiu întâmpinată de ceva zei înalți de doi metri, semi goi și cu pătrațele pe abdomen, pregătiți să-mi facă masaj toată noaptea de Revelion. Ei, aș! Nici măcar de cazarea ce-o rezervasem cu vreo trei săptămâni în urmă nu am avut parte. Pentru că, așa cum am zis – Asia de Sud-Est. Și, tot așa cum am zis, țipatul și enervatul nu-și au rostul. Mai ales că nu e vorba de vreun hotel de 5 stele, ci de-o casă de oaspeți pentru backpackeri de trei dolari pe noapte.

20170101_134658
Ză guesthouse

La sosire – nici urmă de rezervarea pe care o făcusem prin bookingdotcom pentru două nopți. Ne-am gândit că vom petrece aici noaptea de 31 și, cum toți suntem cam băutori, cel mai bine e să rămânem și pe 1 pentru a ne reveni, iar pe 2 ianuarie dimineața să mergem mai departe. Doar timp aveam berechet. Nu și camere. Tot ce aveau disponibil era o cameră dublă și locuri în dormitor comun.

20170101_135005
Ză restaurant

Fata de la recepție să facă infarct când i-am arătat rezervarea făcută online, l-a sunat pe proprietar care nu știa cum să-și mai ceară scuze. Într-un final ne-am înțeles ca ăi doi din noi de vor dormi în dormitorul comun stau gratis, iar pentru a doua noapte se va mai scotoci el de o a doua cameră. A mai  promis niște beri din partea casei și am bătut palma telefonic.

 

20170101_134748
Ză bar

Mai spre seară, când a ajuns și ne-a adus berile, s-a scuzat din nou și voia să mai adauge și niscai țucat la tocmeală că mă tot întreba dacă îl iert dacă mă pupă. E un om așa cam la 1.50, foarte amuzant și primitor și ușor dement. Știe să se facă plăcut, stă mereu printre hipioții de se cazează la el, dă binețe, glumește și drojdește cu oaspeții. Doar că nu-și citește rezervările făcute online, am avut acces la laptopul de la recepție că muzica vine de pe iutub și oricine poate face pe dijeiul, iară omul avea vreo 97 de mail-uri necitite.

20170101_134825
Ză crismăs tree. Pe bune

Pensiunea în sine nu are nimic special, dar fetele de lucrează acolo sunt toate foarte tinere și amabile. Nicidecum nu are ieșire la lac, așa cum am fost lăsată să cred. Da, poți vedea lacul, dar e peste drum, nu te poți arunca de la tine din bungalow fix în apă pentru a te trezi dimineața. Mâncarea nu e grozavă (în afara clătitelor care îs fix clătite ca la noi, nu pancake style), dar e proaspătă. Organizează și câteva excursii interesante: răsărit cu barca pe lac, sau o zi întreagă cu barca pe lac – de la răsărit la apus plus vizitat ceva sat tradițional între timp, drumeție la apus cu jeep-ul. Sunt și hamace de lenevit, vreo două corturi de închiriat, foc de tabără, bere ieftină. Una peste alta, nu e un loc rău și, again, depinde de persoană. Rekăi i-a plăcut enorm atmosfera, dar ea nu a mai fost în locuri asemănătoare. Pentru noi, restul, a fost doar un loc util cu oameni de treabă.

 

 

20170101_134929
Liniște, se dansează

Și, cum ziceam, cu bere ieftină. E un amănunt important pentru că pe 1 ianuarie băieții au luat-o de la 10 dimineața cu bere, au băut vreo 30 pe nesimțite plus niscai whiskey prost. Săracul proprietar ne-a zis a doua zi la plecare „I like your style” și ne-a dat și niscai croissante de drum din partea casei. Doar am fost cheltuitori mari, am lăsat acolo in două zile vreo $130 în patru oameni, cred că era mai scump și dacă stăteam acasă și beam alcool de la aprozar. Am uitat să spun că la guesthouse fac produse de patiserie proaspete, moștenire de la coloniștii francezi. Nu, merdenele n-am văzut. Spre lauda mea, eu nu am băut DELOC pe 1 ianuarie. Nu voiam să fiu mahmură a doua zi pe serpentine.

20170101_005235
Dovada că am beut și apă

Dară la sosire, pe 31 decembrie, am țucsuit oleacă tocmai ca să uit că era să mor de câteva ori în aceeași zi. N-a fost un Revelion urât, pe la 11 jumate tot personalul s-a adunat în restaurant, ne-au chemat să petrecem cu ei, i-au chemat și pe cei ce erau afară la focul de tabără. Oameni simpli, modești care se bucurau sincer să dansezi și să te pozezi cu ei. Jur că i-am iubit pe toți!

20170101_135153
Fix Asia de Sud-Est, așa cum o văd eu. Ce dacă nu a încăput cuvântul „restaurant”? Merge și-așa.