Am fost într-un Bollywood Dance Bar în Singapore

Și s-a întâmplat fix…nimic.

Știu, știu, n-am mai scris de-un car de vreme și-acuma vin cu povești din astea plictisitoare, mai bine n-aș mai scrie. Hei, măcar n-am fost amendată în Singapore și asta e destul de greu de realizat, în Big Brother City posibil e ceva amendă și pentru respirat greu, iar grașii ca mine respiră greu. Grașii și Darth Vader.

 

Nu prea cunosc eu ce și cum cu barurile astea cu muzică de Bollywood, adică nu știu dacă obișnuit e să fie plictisitoare sau doar m-am nimerit în seara și/sau orașul greșit/ă. Era duminică seară, ora 10 jumate, în Boat Quay – care e o zonă plină de baruri și restaurante, deci duminică seara ar trebui să fie ceva mai vibrant. Ei, aș! Cum a dat A. ,pe care-l cunoscusem cu o seară înainte și care sugerase locul, perdeaua de la intrare la o parte, cum…nimic.

Erau doar vreo trei indieni inerți care se uitau la patru fete plictisite mimând ceva dans pe muzică indiană. Acuma, gagicile erau mișto. Din alea cu piele măslinie și păr bogat, cărnoase, cu șolduri și pulpe, purtând sariuri croite sexos și transparent, să arate piele la umeri și talie. Cei trei crai din public păreau total neimpresionați. Eu cred că păream doar dezamagită, doar intrasem acolo ca la indianul lăudat: mă așteptam să-i văd pe ăi de la mese aruncând cu bani la fetele de dansează, să mă sufoc de la miros de curry, să nu am loc de stat pentru că plin de coji de alune peste tot și alte lucruri din astea de povestit nepoților imaginari. Dar de unde, stereotipurile mi-au fost date iar peste cap: era curat, mirosea bine și cardul putea fi folosit la plată. Doar muzica era cam tare așa că am stat doar preț de-o bere, după care am dat fuga alături, în Clarke Quay, unde n-a fost cu muzică de Bollywood și nici cu domnișoare dansând, dar s-a lăsat cu shoturi și beri multe.

Advertisements

Bangkok noaptea. Crazy House

Posibil cei cinci cititori ai mei, aceiași care erau pe blogul vechi și deci știu cam ce e de așteptat de la mine, se tot întreabă oare cât o să mă țină până încep a arunca pe aici cu povești porcoase, organe explicite, istorisiri cu genitale și înjurături birjărești. Iaca, dragii oamei, o venit momentul unei povești cu țâțe. Și țațe.

Ca un mini disclaimer, deși până acum am povestit doar de niscai plimbări, blogul ăsta nu e despre plimbări, ci e la fel ca și cel de dinainte, adică îi cu de toate. Doar, sper, cu mai puțină negativitate, că nu știu cum se face, demisia de la fostul job a funcționat mai bine ca pupatul a una sută icoane cu Arsenie Boca la un loc cu vreo 19 pelerinaje pe la moaște. Și, dimpreună cu lipsa de negativitate sper să fie și cu ceva mai multe povești de pe aici, că mi s-a atras atenția că „domnule, stai în Asia de câțiva ani și nu povestești nimic pe blog.”

 

Acuma, despre Thailanda am tot citit pe ici și colo. Toată lumea vorbește despre temple, mâncare, plajă. Mai nimeni despre cealaltă chestie care face Thailanda faimoasă, și anume gagicile* (născute de sex feminin au ba). Pentru că un gentleman (sau o gentlelady, why not?) never bar fines and tells. Dacă nu ai auzit de bar fine și ai fost în Thailanda…apăi posibil nu ai fost în Thailanda, te-au păcălit ăia la graniță. Sau pur și simplu n-ai vrut să auzi (trebuie să fie mișto bula aia în care trăiești, serios). Pe scurt, bar fine-ul e suma de bani pe care o plătești unui bar să iei demoazela acasă. Sau, mă rog, să o scoți din bar. Atenție, că e scris cu print mic, la fel ca la bancă: dacă ai plătit bar fine nu înseamnă că ai scăpat, trebuie să plătești și fata, în funcție de cum negociezi cu ea. Ce plătești barului e al barului, deși unele dau un mic procent și fetelor, însă trebuie ca tu să plătești domnișoara separat.

Și să lăsăm sensibilitățile pentru cei cărora chiar le pasă, așa că să nu aud din alea cu „vai, dar cum se poate să mergi acolo, mai ales ca femeie, e …” Inserează ceva adjectiv gen inuman, dezgustător, dizgrațios, abject etc. Serios, nu e ca prin alte părți unde asemenea locuri sunt excepția și trebuie căutate, aici sunt de fapt regula. Exemplu: am dat o fugă în Pattaya duminică și luni, am fost cu Michael la un masaj de picioare, afiș mare la intrare „no handjob”. Pentru că da, trebuie anunțat atunci când NU se servește un handjob cu masajul de picioare, atâta de frecvent e. Mai ales în Pattaya.

Alt exemplu: unde locuiesc eu sunt vreo 15 baruri numărate rapid din ochi. Din alea 15 avem un club oarecum pe bune, un restaurant/bar/karaoke/live music, un fel de bistro, o cârciumă ca la noi la țară, un pub british style, iar restul de 10 sunt cu gagici. Și eu stau în zonă cu foarte puțini străini, așa că varianta „cine știe în ce zonă destinată sexpaților oi locui tu” pică.

Ca idee, când povestesc de asemenea locuri sau persoane, să fie clar că nu judec. Singura chestie pe care o judec pe lumea asta îi prostia și dorința de a persista în prostie. Adică dacă te-ai născut prost nu-i bai, dar să și vrei să rămâi prost, apăi asta e o problemă. Serios, pentru mine un din ăla care urlă să se cenzureze ”Beauty and the Beast” pentru nu știu ce scenă e mai demn de-o spută decât toate curvele Bangkokului la un loc.

 

Așadar, se făcea că sâmbăta trecută eram cât se poate de obosită după ce abia venisem din Hong Kong plus mă făcusem că muncesc în timpul zilei. Dară nu puteam rata întâlnirea cu Michael, care era în Bangkok doar pentru o noapte, astfel că am stabilit o reuniune elvețiano-româno-germană la care am semnat condica eu, Michael și Flo din Frankfurt. După cină Mike s-a arătat curios de „zonele roșii” din Bangkok, pe care nu le mai văzuse de 8 ani. Sanchi, omul merge anual în Pattaya, care e Sin City-ul Thailandei și unde găsești tot ce vrei, de la baruri cu rusoaice la vagaboante homeless și HIV. Dar na, cum nu eram departe de Soi Cowboy, am zis să dăm o tură pe acolo.

Soi Cowboy (o alee cu go-go bars aflată între Sukhumvit Soi 21 și Soi 23 – ca fapt divers, soi e de fapt stradă) e, alături de Nana Plaza și Patpong, unul dintre districtele roșii ale Bangkokului. Este și cea mai curățică și cea mai fun asemenea zonă. Faptul că e lângă Terminalul 21 (mall cu șoping și mâncare) oferă scuza perfectă: „nu știu, iubito, am ieșit cu colegii la masă după muncă, am băut două beri cu friptura și habar n-am cum am ajuns peste drum la gagici. Dar am fost cuminte, jur.”

Despre Soi Cowboy, Nana Plaza și Patpong oi povesti altădată, acum vreau să spun despre Crazy House, care nu e chiar pe Soi Cowboy, dar e în drum spre, cum vii dinspre soi 23. Îți cam dai seama că e un bar în zonă pentru că sunt câțiva omi pe acolo prin față, relaxându-se. Nu am văzut reclame luminoase și nici mese afară, dar posibil să nu-mi amintesc, în general ajung în zonă după ce ingerez o cantitate rezonabilă de alcool. Așa se face că de 3 ani tot ratez establișmentu’ ăsta. Și-l ratam și de data asta, că o luasem binișor în față când Flo a strigat „hai să intrăm aici să vedem despre ce e vorba”.

Și, după ce am dat perdeaua de la intrare la o parte, am descoperit că e vorba de cel mai soios loc pe care l-am văzut vreodată. Asta spun eu, care îs cu pielea relativ groasă, am văzut și auzit câte ceva până acum. Crazy House e atâta de dezmățat nu pentru că ar oferi ceva în plus față de alte locuri asemănătoare, ci e așa din pricina fetelor. Sunt pur și simplu cele mai ieftine, uzate, dispuse la orice femei pe care le-am văzut până acum prin cârciumi. Serios, locul e de-a dreptul destrăbălat, fetele sunt cât se poate de obscene, low class, deșănțate. Cred că e în fișa postului să fii deșucheat, altfel n-ai ce căuta acolo.

Barul e organizat pe două caturi și era supra aglomerat. Bine, era și sâmbătă. La parter fetele sunt ceva mai arătoase, dar chiar nu se putea sta acolo, atât de multă lume era. Oricum, chestiile interesante se întâmplă sus, deși femeile sunt chiar urâțele. Dar pentru femei mișto sunt alte enșpe mii de baruri prin toată Thailanda. Sus – desfrâu total. Parcă pici la ceva party al unui senator roman din Antichitate minus orgia de rigoare: fetele umblă de colo-colo complet goale și desculțe, aș fi zis ca niște nimfe, dar serios că nu se aplică. Nimfele sunt erotice, aici vorbim de afaceri.

Ne așezăm la o masă, Michael e flancat de un tip băgat cu fața în pufarina unei tipe, eu sunt atacată de un moșulică ce mai avea cam două vacanțe maxim până să-l ia doamna cu coasa, iar Flo e în siguranță că e la mijloc. De partea cealaltă, două fete se contorsionează la bară pentru niște coreeni, iar pe scenă se întâmplă diverse: de la fumat de țigară prin dânsa la aruncat de săgeți pentru a sparge baloane. Săgețile sunt aruncate tot d-acolo, știți voi de unde. Ce nu văzusem până acum e chestia cu mandarina: introdusă cu tot cu coajă, duduia se plimbă un pic pe scenă, se lovește puternic cu bazinul de podea de câteva ori și apoi „scuipă” bucățele de mandarină într-un bol transparent plasat strategic pe podea. Decojite. Ori așa mi s-a părut mie. Ce mi se pare super nașpa e că mandarina are semințe, ce faci, cum scapi de semințele ajunse-n mingeac? N-am întrebat, că și întrebatul e pe bani în locuri din astea.

Evident, nu lipsește nici veșnicul show cu două gagici: două tipe care vor să pară un pic mai rough se fac că se joacă pe The Cranberries – Zombie. Păcat, chiar îmi plăcea piesa aia. Zic „păcat” pentru că, asemenea a tot ce se întâmplă pe scenă, nici aici nu e vorba de erotism: una dintre fete, cea skinny și cu un corp de preadolescentă e în culmea fake-ului. Cealaltă, mai înăltuță, bine făcută și cu un dos bine crescut, e mai into it, dar ce să faci dacă nu ai cu cine?

 

*  Mai puțin Lemmy, care zice în autobiografia lui, White Line Fever, așa: “Between Japan and Europe we had a few days off, so our manager Todd, our drum roadie Pap and I went to Thailand. It was a very interesting trip, indeed, because life means absolutely nothing there – if you pay $600, you and a group of people can see a chick get fucked, beat up and shot. They buy these girls off their penniless families in the interior, who need the money to feed their ten other kids. This sort of attraction (?!) is how businessmen get their kicks down there. We didn’t see anything like that, of course, but we did go to this club where there were about eleven girls on stage. They all looked about sixteen and all of them were the most beautiful women you’ve ever seen – terrific, large breasts, long legs and those Oriental faces. Any one of them was a guy’s dream come true in about six different ways.But what they were doing was so weird! They weren’t exactly stripping, because they were pretty much naked already, with just this cummerbund-type thing around the middle. But one would squat down and she was firing a peashooter out of her crutch and bursting balloons. Another one was in a sling and the other girls were swinging her at yet another girl with a dildo – she got knocked off the table twice. Another one shoved a block of razor-blades up there, and pulled them out on a string. The whole thing was a very strange experience! Erotic it wasn’t!”