Category Archives: Hong Kong

Unde am stat în Hong Kong: attitude on granville

Obișnuiam să privesc hotelurile/hostelurile ca pe ceva strict util: un loc unde pun capul pe pernă și-mi fac un duș după ce am alergat o zi întreagă încoace și-ncolo. Încă privesc astfel, în mare parte. Doar că în timp am început să apreciez și să îmi doresc a susține diferite case de oaspeți locale sau chiar așa-numitele hoteluri ori hosteluri boutique, ce au un anumit grad de originalitate. De ceva vreme, a căuta așa cazare a devenit parte din întreaga experiență de călătorie.

Evit a rezerva în mari lanțuri hoteliere, care arată aproape la fel indiferent că ești în Paris sau în Singapore. Pe de altă parte, îmi place răsfățul dintr-un hotel de 5 stele, însă la fel de bine dorm fără probleme în ceva guesthouse dubios în timpul unui road trip ori în căsuțe de bambus în mijlocul pădurii – vezi Spring River Resort din Laos.

Pe când căutam cazare în Hong Kong, cea mai mare problemă într-ale cazării era mărimea camerei. Ori mai degrabă micimea ei, erau camere de 9 metri pătrați, ba chiar și de 7. Cât un dulap! Într-adevăr, mergeam singură, dar niciodată nu se știe și, în plus, nu-s chiar cea mai mică dintre femei, mie-mi trebe spațiu, nenică! AirBnb nu prea dădea rezultate, mă decisesem cu plecarea în Hong Kong brusc, toate apartamentele ce-mi făceau cu ochiul erau luate deja.

Și uite-așa, tot căutând și tot căutând cazare în Kowloon, Tsim Sha Tsui (TST) eliminam hotel după hotel și hostel după hostel: ori exorbitant de scump pentru o cameră de câțiva metri pătrați, ori preț relativ decent, dar cameră nelocuibil de mică. Până am dat peste attitude on granville. Folosesc litere mici pentru că așa își scriu ei numele, oamenii sunt edgy like that.

attitude on granville face parte din grupul Soravit, dar e un boutique hotel cât se poate de unic. Recepția se află la etajul 5 și e împânzită de tot soiul de obiecte vintage. Tot așa, la intrare precum și pe holurile fiecărui etaj, dar și prin camere sunt tot felul de tablouri și reprezentări artistice legate de Hong Kong-ul mai vechi sau mai nou. Pe bune, poți pierde o dimineață întreagă mergând de la etaj la etaj și pozând holurile.

Au și un website super fun și colorat, iar angajații sunt foarte amabili. Cea mai mică dintre camere este într-adevăr mică, are doar 15 metri pătrați, dar este confortabilă, fereastră mare și vine și cu un smartphone din partea casei. Plus apa cea de toate zilele și ceaiul și cafeaua gratuite.

Hotelul nu este ieftin, în general cam cel mai mic preț e $100 pe noapte, dar mai mereu sunt promoții pe booking ori agoda. Eu am avut noroc de l-am găsit la ceva reducere pe expedia la care s-a adăugat un secret code ce mi-a mai adus încă 10% reducere. Per total, am plătit un preț decent.

Posibil l-aș fi rezervat și fără reducerile de care am avut parte, mi-a plăcut mult că arăta destul de excentric în poze, era la distanță de mers pe jos de muzee, de terminalul de ferry, de Hong Kong Cultural Centre, de multe grătare coreene și super aproape de berile din Knutsford Terrace. Bonus, de la aeroport se ajunge direct cu autobuzul A21 și mai e și la 10 minute de mers pe jos de stația MTR Tsim Sha Tsui. Superbonus, autobuzul m-a lăsat fix în fața unui magazin de cosmetice SaSa unde am dat nas în nas cu a mea copilărie: Sailor Moon & friends au ajuns, mai nou, linie de produse cosmetice.

Advertisements

Hong Kong: ruta pitorească spre Victoria Peak

Recunosc, sunt genul ăla de om enervant pentru care călătoria face uneori mai mult decât destinația. De aceea îs super fan road trips, de aceea acum niscai ani mi-am luat un permis InterRail, deși chiar și atunci erau biletele convenabile pentru Paris, Madrid sau Barcelona și clar aș fi câștigat timp să zbor. Din același motiv caut tot felul de modalități dubioase pentru a ajunge în anumite locuri: aș da, spre exemplu, o tură până în Singapore cu trenul via Malaezia. Și, tot de aia, Laos Loop a fost cam cea mai tare chestie pe care am făcut-o în ultima vreme.

Chiar și când „miza” nu e foarte importantă, iar călătoria deloc lungă, tot caut modalități mai interesante de a ajunge undeva. Bunăoară, când am fost în Hong Kong și vremea mi-a permis a vizita The Peak (am fost în februarie și dacă nu a plouat, atunci a fost înnorat), am căutat cea mai pitorească rută de acolo de unde mă aflam – din Tsim Sha Tsui adică.

Mai întâi ce e The Peak…

Păi, e cam cel mai înalt munte de pe insula Hong Kong (atenție, nu din întreaga Regiune Administrativă Specială Hong Kong, ci doar de pe insulă), deși la 552 de metri e mai degrabă un deal așa. Oficial i se spune Victoria Peak sau Mount Austin, dar e alintat de localnici și recunoscut de turiști ca The Peak.
Este, totodată, și unul dintre cele mai scumpe locuri de pe Terra pentru a cumpăra o casă – pe Barker Road, în buricul zonei, o proprietate a fost vândută în 2014 pentru vreo 130k $/mp – da, știu, și eu era cât p-aci să fac stop pe chept când am auzit așa treabă.

Turiștilor le place The Peak pentru că oferă vederi panoramice către Victoria Harbour și Central District, chiar dacă vârful-vârf este inaccesibil publicului, ocupat fiind de o stație de telecomunicații. Cel mai apropiat loc de pisc accesibil turistului de rând este Victoria Peak Garden, aflată în fosta casă de vară a guvernatorului Hong Kong.

Că tot veni vorba de guvernator, Mount Austin a fost foarte atractiv pentru coloniști în general din pricina climei – mult mai răcoare decât în restul insulei. De fapt, până după cel de-al doilea răboi mondial, rezidenților chinezi le era interzis a avea locuințe pe munte, zona fiind rezervată doar albilor. Cel mai probabil singurul mod prin care chinezii puteau ajunge acolo era cărând lectica în care se afla vreun mare mahăr colonist. Pentru că ăsta era modul de transport spre și dinspre munte până în 1888, când s-a deschis funicularul – ultra cunoscutul Peak Tram.

…și cum ajungi acolo

De ajuns e ușor, se ia MTR pâna la stația Central (ieșirea J2) și apoi vreo 10 minute de mers pe jos până la funicular. 10 minute dacă nu te apuci a căsca gura pe drum, în special pe la Catedrala St. John. Un bilet dus-întors cu Peak Tram costă sub 5 euro, dar poți opta pentru Peak Tram Sky Pass, care costă dublu, dar care include și intrarea la The Sky Terrace 428 – cea mai înaltă locație cu panoramă de 360 de grade asupra Hong Kong-ului și care ar trebui să arate demențial noaptea.

The Sky Terrace se află în aceeași clădire cu stația de funicular, clădire care e de fapt un fel de mall în toată regula unde turiștii pot lua masa ori merge la cumpărături în vârf de…deal. Atâta puhoi de turiști a dus la construirea unei alte clădiri peste drum – The Peak Galleria, care e tot ca un mall cu restaurante și magazine, doar că au o platformă cu vedere asupra orașului cu acces gratuit.

Drumul cu funicularul nu m-a lăsat cu gura căscată. Da, unghiul la care urci și/sau cobori (eu doar am coborât) pare imposibil și priveliștea e impresionantă pe alocuri, însă nu e ceva de trecut în bucket list și este extraordinar de aglomerat. De asemenea, dacă alegi să urci folosind The Peak Tram, ai grijă să stai în partea dreaptă cum te uiți spre deal, e partea cu cel mai fain peisaj. Aia dacă apuci, e atât de aglomerat încât adesea e o chestiune de a ajunge să urci, nu de a-ți alege locul.

Not the real deal, e doar expus

Cum am ajuns eu la Victoria Peak

Așa cum am mai spus, în Hong Kong am stat în Kowloon, în Tsim Sha Tsui (TST) mai exact. Deși zona e plină de indieni care te abordează a cumpăra un ceas, dacă ești bărbat, ori a cumpăra o geantă ori a merge la o cafea, dacă ești femeie, este de fapt foarte sigură, inclusiv noaptea. Am ales a sta aici din diferite motive: muzee (da, cam atâta de plictisitoare sunt), mâncare bună, cafenele, Centrul Cultural Hong Kong, Knutsford Terrace și, nu în ultimul rând, am găsit un hotel la preț decent unde camera era ceva mai mare decât o cutie cu pantofi. Și se știe, asta e greu de găsit în Hong Kong.

Central Pier. În stânga muzeul maritim, am auzit că e chiar interesant, n-am ajuns

Așadar, în ziua în care plănuisem a porni spre Macau, am deschis ochii dimineața și am văzut soare. Clar, era ziua The Peak! Așa că am purces spre terminalul Star Ferry. Da, ruta pitorească spre Victoria Peak începe traversând portul Victoria cu feribotul către Central Pier. Ce faci dacă nu stai în TST? Apăi iei MTR până în Tsim Sha Tsui și apoi feribotul. Glumesc, evident, deși eu probabil aș face-o doar așa, să fie drumul mai aventură decât aventura în sine.

La bordul feribotului

Călătoria cu feribotul nu durează mult, vreo 20 de minute și partea și mai faină e că de la Central Pier e un autobuz care merge direct către Victoria Peak: autobuzul cu numărul 15. Nu 15C, ăla te duce doar până la funicular, dar 15, care are ultima stație chiar în parcare la The Peak Galleria. E, mie mi-a plăcut mai mult cu busul decât cu funicularul: vezi și o bună parte din oraș, vezi și un pic din zona aia unde-i așa de scump a cumpăra pământ. Și chiar a fost mai aventură decât aventura: oricât de imposibil ar părea unghiul trasat de funicular în mișcare, nu se compară cu adrenalina din double-decker, stând la etaj și cu șoferul iute de volan pe drumul îngust de munte. Am avut niscai momente în care aveam senzația că autobuzul se înclină periculos, iar uneori se mai și hârșâiau de fereastră crengi crescute prea mult din copacii de pe margine. Ce-i drept, eu nu prea sunt obișnuită cu double-deckers și nici nu prea sunt prietenă cu drumurile de munte.

Se stă la coadă la autobuz
No. 15

 

 

 

 

 

 

Evident, tot traseul ăsta cât se poate de pitoresc vine și cu un cost adițional: timp. Autobuzului cu numărul 15 îi ia cam 40 de minute de la Central Pier la Victoria Peak, asta dacă nu e cine știe ce trafic. La care mai adaugi și feribotul de dinainte vreo 20 de minute…nu e o alegere înțeleaptă dacă ești în criză de timp. Pe de altă parte, nu-i plin de turiști grăbiți și vezi cât mai mult din Hong Kong.

 

The Peak – on the other side

L-am lăsat să plece, era prea aglomerat
Mesaj pentru chinezii din mainland China

A Symphony of Lights Hong Kong

A Symphony of Lights (Simfonia Luminilor) este un show multimedia ce are loc zilnic în portul Victoria din Hong Kong. Zilnic, dacă nu e rost de vreun ciclon tropical adicătelea. Spectacolul este oferit gratis de Hong Kong Tourism Board și include peste 40 de clădiri (47 la ultima numărătoare wiki), de pe ambele maluri ale portului.

Ce se întâmplă exact: în fiecare seară la ora 8, timp de vreo 15-20 de minute, 47 de clădiri sunt „supuse unui atac” cu lasere, LED-uri, reflectoare, totul sincronizat pe muzică și precedat de o scurtă narațiune în engleză (lunea, miercurea și vinerea), mandarină (marțea, joia și sâmbăta) sau cantoneză (duminica). Ba, dacă e Anul Nou sau Anul Nou Chinezesc, sunt și artificii. Toată povestea a adus show-ului un loc în Cartea Recordurilor (Guiness Book) pentru cel mai mare spectacol permanent de lumini și sunet din lume.

Eu m-am nimerit într-o marți, astfel că am prins narațiunea în mandarină. Na, nu mi se pare că am pierdut mare lucru dacă nu am înțeles ce spunea înregistrarea, oricum povestitul durează foarte puțin, iar eu eram acolo să văd, nu să ascult povești. Spectacolul are 5 părți/teme: Awakening, care semnifică geneza și evoluția Hong Kong-ului; Energy, care simbolizează energia vibrantă a orașului; Heritage – reprezintă bogata tradiție culturală a urbei; Partnership – aici razele de lumină unesc cele două părți ale portului – Insula și Kowloon, și Celebration, care se vrea a înfățișa un viitor și mai strălucit pentru Hong Kong.

Unul dintre locurile de unde poți privi Simfonia Luminilor este promenada Tsim Sha Tsui, în fața Centrului Cultural Hong Kong ( Centru care e o minune în sine, arată foarte, foarte fain). Pe promenadă este amenjat un fel de viewpoint, se poate sta pe niște băncuțe, însă ideal e a se ajunge acolo cu vreo 30 de minute mai devreme, locul se aglomerează rapid. De pe promenada Tsim Sha Tsui am admirat eu show-ul de data asta și nu a fost deloc rău. Cam prea multă lume pentru gustul meu, dar arată-mi un obiectiv turistic fără lume multă!

Un alt loc prielnic pentru a vedea Simfonia pare a fi Golden Bauhinia Square în cartierul Wan Chai. Wan Chai este pe insulă, Tsim Sha Tsui e în zona Kowloon, deci practic sunt vederi din părți total opuse. Ca să împaci și capra și varza, în cazul ăsta și insula și Kowloon, poți merge într-o mini-croazieră cu un ferry, iar barca te plimbă dintr-o parte în cealaltă a portului. Sunt tot felul de oferte, de la croaziere de lux cu cina și băuturi incluse până la junk boats cu pânze roșii. Bărcile alea cu pânze roșii arată demențial, mai că-mi imaginez un pirat romanțat cu plete-n vânt. De fapt mi-l imaginez pe Căpitanul Hook din Once Upon A Time, unul dintre crush-urile mele recente. But don’t mind me, așa-s eu, mă uit la seriale proaste și o mai spun și-n gura mare.