Hiroshima – cum ajungi plus câte ceva despre transportul în comun

Oricât de insensibil ar părea, cam am o fascinație pentru locurile implicate în tot felul de conflicte, mai mult mai mai puțin armate. De aceea am dat fuga la DMZ în Coreea de Sud ori la Killing Fields în Phnom Penh. Tot de aceea primul lucru la care m-am gândit când am luat biletul de Japonia a fost Hiroshima sau Nagasaki sau ambele.

Într-un final am ajuns doar în Hiroshima pentru o day trip din Tokyo și orice om cu un dram de minte ar spune că e o excursie de-o zi al dracului de lungă. Până la urmă vorbim de o distanță de vreo 800 de kilometri. Și cum să parcurgi mai bine 800 de kilometri, când nu ai la dispoziție decât o zi întreagă și o noapte? Zburând, evident.

Numai că eu nu-s chiar cel mai mare fan de soluții eficiente și-am mai povestit aici cum prefer de multe ori călătoria în locul destinației. Așa că, după ce m-am gândit preț de vreo 20 de secunde am decis așa: plec cu autobuzul de noapte, mai văd câte ceva, și la întors mă dau cu shinkansen-ul. A fost mai scump decât cu avionul? A fost. A durat mai mult? A durat. A meritat? Hell, yeah!

Autobuzul de noapte

Am ales ruta operată de Willer Express și biletul a fost cumpărat online de pe japanbuslines.com. Am plătit 8500 yen, dar asta pentru că am bifat opțiunea de a plăti un pic mai mult și a mă asigura că nu va sta nimeni pe scaunul de lângă mine. Nu, nu pentru că-s grasă, deși sunt, ci pentru că era drum lung și voiam a sta neînghesuită. Sinceră să fiu, cei 1000 yen plătiți suplimentar nu au prea meritat pentru că am fost vreo 5 oameni în tot autobuzul.

Din Tokyo autobuzul pleacă din stația Shinjuku la 8 seara, iar în Hiroshima se poate coborî ori la Universitatea Hiroshima ori la stația de bus, care e lângă stația de tren. În Hiroshima ajunge aproape de 9 dimineața și da, se ajunge la timp. Să mai spun că autobuzul e foarte comod și curat, totul e foarte sigur, sunt doi șoferi și drumurile îs line?

Eu am dormit de-am rupt, dar eu dorm cam în orice condiții. Șoc și groază la trezire însă: la intrare în Hiroshima un camion militar și niscai tancuri au trecut pe lângă noi și nu e chiar ce vrea să vadă turistul cu ochii încă lipiți de somn.

Una peste alta, n-am a mă plânge, a fost ok și am ajuns la destinație odihnită.

 

Shinkansen-ul Nozomi

Hai că numai când mă gândesc la bullet train-ul japonez mă entuziasmez iar. Am o chestie cu trenurile, așa m-am agitat și când m-am dat cu TGV-ul de la Milano la Paris și nici nu vreau să mă gândesc la Trans-Siberianul de-l am în bucket list.

Știu, puteam alege a merge cu shinkansen pe o rută mai scurtă și, deci, mai ieftină. Ori puteam cumpăra un JR Pass, doar că nu mi s-a părut că merită. Asta era singura excursie cu trenul ce urma să o fac, nu stăteam suficient în Japonia pentru a mă plimba mai mult și oricum JR Pass nu este acceptat pe ruta directă, trebuia să schimb.

Așa că am scos vreo 19000 yen din buzunar pentru trenul direct Hiroshima – Tokyo. Ca să nu vă mai deranjați a căuta voi, asta înseamnă cam 140 euro la clasa a doua. Scump, Măria Ta! Toată experiența cu shinkansen nu a avut nevoie de interacțiunea cu niciun funcționar în sensul că biletul e simplu de cumpărat de la automat, iar intrarea se face lejer, tot de unul singur. Ce e și mai fain e că știi foarte bine unde să te așezi: pe peron sunt semne cu numărul vagonului așa că aștepți la coadă acolo, nu te plimbi apoi ca bezmeticul prin toate vagoanele căutându-ți locul.

Trenul se numește Nozomi (care poate însemna „speranță” sau  „vis” sau „dorință”) și până în Tokyo face cam patru ore. Evident, iară am dormit. Dar da, a fost mișto.

 

Cu autobuzul prin Hiroshima

De mers cu transportul în comun prin oraș am mers doar de două ori: de la gară la hotel și a doua zi în sens opus. Așa că nu merita niciun fel de card de transport ori tourist pass.

Ca toate chestiile prin Japonia, mersul cu autobuzul e atâta de simplu încât la început te doare capul de cât de complicat îți pare. De urcat se urcă doar pe ușa din mijloc. La urcare e un aparat de unde iei un bilet. Pe bilet e inscripționat numărul stației. Acuma, cu numărul cela în mână și-n minte, te uiți la tabela electronică de lângă șofer și vezi cât ai de plată. De plătit plătești la coborâre, e o cutie lângă șofer. Trebuie să ai fix ori dacă plătești rotunjit nu primești rest. Cobori doar pe ușa din față. Eu eram un fel de vițel la poarta nouă, dar oamenii au fost foarte, foarte amabili, chiar dacă nu vorbeau cine știe ce engleză. Ba șoferul m-a și anunțat când trebuia să cobor.

 

Ce-i drept, mi-ar fi plăcut să încerc și Hiroden-ul, care este de fapt tramvaiul local, primul mijloc de transport pus în funcțiune după bomba atomică. De fapt încă mai au vreo două vagoane bombardate care funcționează și merg bine mersi de colo-colo prin oraș.

Cum însă mi-am petrecut ziua la Castelul Hiroshima și la Memorial Park împreună cu muzeul aferent…am mers doar pe jos. Nu, n-am ajuns la Miyajima, unde se află torii îngropat, poate altă dată. Chiar nu mai aveam o zi la dispoziție și nici nu voiam doar a bifa la obiective, așa că am preferat să văd puțin și bine. Și să iau un pic pulsul orașului într-un birt local, cu o okonomiyaki și Asahi în față, evident.

Advertisements

4 thoughts on “Hiroshima – cum ajungi plus câte ceva despre transportul în comun”

  1. Hmm…. Trans siberianul e printre cele mai mari dorințe ale mele. Amu ultimamente m.am mai calmat, dar eram turbat rău într.o vreme (nevasta.mea si acum îmi amintește cum ii povesteam despre el când ne.am cunoscut). Fa ce faci, madlena, și du.te cu el, și apoi hai cu poze!

    Like

    1. Mai bine ia nevasta și haideți și voi cu trenul prin Siberia 🙂
      Dacă ești om mare, la casa lui, nu înseamnă că trebuie să renunți la vise.

      Like

  2. urat sistem de plata la transportul in comun, zau. Si nu pot sa nu ma intreb cum ar fi la noi, daca s-ar urca doar pe usa din mijloc. In schimb, ma uitam la pozele astea si nu pot sa nu imi aduc aminte ca asta e un oras reconstruit din temelii si ca arata de nota 20. Bravo lor.

    Like

    1. Sistemul ăsta e doar pentru cei ce nu sunt din oraș, localnicii folosesc carduri și există chiar și pentru turiști ceva tourist pass, dar la mine chiar nu avea rost să-mi iau unul, stăteam doar o zi în oraș și nu aveam de gând a mă plimba foarte mult cu transportul în comun.

      Altfel, da, am avut noroc de a avea camera la etajul 20+ și orașul arată fantastic. Singura rămășiță a bombei atomice e domul atomic, arată fix cum arăta când a fost bombardat. În restul totul arată foarte, foarte fain.

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s