Hong Kong: ruta pitorească spre Victoria Peak

Recunosc, sunt genul ăla de om enervant pentru care călătoria face uneori mai mult decât destinația. De aceea îs super fan road trips, de aceea acum niscai ani mi-am luat un permis InterRail, deși chiar și atunci erau biletele convenabile pentru Paris, Madrid sau Barcelona și clar aș fi câștigat timp să zbor. Din același motiv caut tot felul de modalități dubioase pentru a ajunge în anumite locuri: aș da, spre exemplu, o tură până în Singapore cu trenul via Malaezia. Și, tot de aia, Laos Loop a fost cam cea mai tare chestie pe care am făcut-o în ultima vreme.

Chiar și când „miza” nu e foarte importantă, iar călătoria deloc lungă, tot caut modalități mai interesante de a ajunge undeva. Bunăoară, când am fost în Hong Kong și vremea mi-a permis a vizita The Peak (am fost în februarie și dacă nu a plouat, atunci a fost înnorat), am căutat cea mai pitorească rută de acolo de unde mă aflam – din Tsim Sha Tsui adică.

Mai întâi ce e The Peak…

Păi, e cam cel mai înalt munte de pe insula Hong Kong (atenție, nu din întreaga Regiune Administrativă Specială Hong Kong, ci doar de pe insulă), deși la 552 de metri e mai degrabă un deal așa. Oficial i se spune Victoria Peak sau Mount Austin, dar e alintat de localnici și recunoscut de turiști ca The Peak.
Este, totodată, și unul dintre cele mai scumpe locuri de pe Terra pentru a cumpăra o casă – pe Barker Road, în buricul zonei, o proprietate a fost vândută în 2014 pentru vreo 130k $/mp – da, știu, și eu era cât p-aci să fac stop pe chept când am auzit așa treabă.

Turiștilor le place The Peak pentru că oferă vederi panoramice către Victoria Harbour și Central District, chiar dacă vârful-vârf este inaccesibil publicului, ocupat fiind de o stație de telecomunicații. Cel mai apropiat loc de pisc accesibil turistului de rând este Victoria Peak Garden, aflată în fosta casă de vară a guvernatorului Hong Kong.

Că tot veni vorba de guvernator, Mount Austin a fost foarte atractiv pentru coloniști în general din pricina climei – mult mai răcoare decât în restul insulei. De fapt, până după cel de-al doilea răboi mondial, rezidenților chinezi le era interzis a avea locuințe pe munte, zona fiind rezervată doar albilor. Cel mai probabil singurul mod prin care chinezii puteau ajunge acolo era cărând lectica în care se afla vreun mare mahăr colonist. Pentru că ăsta era modul de transport spre și dinspre munte până în 1888, când s-a deschis funicularul – ultra cunoscutul Peak Tram.

…și cum ajungi acolo

De ajuns e ușor, se ia MTR pâna la stația Central (ieșirea J2) și apoi vreo 10 minute de mers pe jos până la funicular. 10 minute dacă nu te apuci a căsca gura pe drum, în special pe la Catedrala St. John. Un bilet dus-întors cu Peak Tram costă sub 5 euro, dar poți opta pentru Peak Tram Sky Pass, care costă dublu, dar care include și intrarea la The Sky Terrace 428 – cea mai înaltă locație cu panoramă de 360 de grade asupra Hong Kong-ului și care ar trebui să arate demențial noaptea.

The Sky Terrace se află în aceeași clădire cu stația de funicular, clădire care e de fapt un fel de mall în toată regula unde turiștii pot lua masa ori merge la cumpărături în vârf de…deal. Atâta puhoi de turiști a dus la construirea unei alte clădiri peste drum – The Peak Galleria, care e tot ca un mall cu restaurante și magazine, doar că au o platformă cu vedere asupra orașului cu acces gratuit.

Drumul cu funicularul nu m-a lăsat cu gura căscată. Da, unghiul la care urci și/sau cobori (eu doar am coborât) pare imposibil și priveliștea e impresionantă pe alocuri, însă nu e ceva de trecut în bucket list și este extraordinar de aglomerat. De asemenea, dacă alegi să urci folosind The Peak Tram, ai grijă să stai în partea dreaptă cum te uiți spre deal, e partea cu cel mai fain peisaj. Aia dacă apuci, e atât de aglomerat încât adesea e o chestiune de a ajunge să urci, nu de a-ți alege locul.

Not the real deal, e doar expus

Cum am ajuns eu la Victoria Peak

Așa cum am mai spus, în Hong Kong am stat în Kowloon, în Tsim Sha Tsui (TST) mai exact. Deși zona e plină de indieni care te abordează a cumpăra un ceas, dacă ești bărbat, ori a cumpăra o geantă ori a merge la o cafea, dacă ești femeie, este de fapt foarte sigură, inclusiv noaptea. Am ales a sta aici din diferite motive: muzee (da, cam atâta de plictisitoare sunt), mâncare bună, cafenele, Centrul Cultural Hong Kong, Knutsford Terrace și, nu în ultimul rând, am găsit un hotel la preț decent unde camera era ceva mai mare decât o cutie cu pantofi. Și se știe, asta e greu de găsit în Hong Kong.

Central Pier. În stânga muzeul maritim, am auzit că e chiar interesant, n-am ajuns

Așadar, în ziua în care plănuisem a porni spre Macau, am deschis ochii dimineața și am văzut soare. Clar, era ziua The Peak! Așa că am purces spre terminalul Star Ferry. Da, ruta pitorească spre Victoria Peak începe traversând portul Victoria cu feribotul către Central Pier. Ce faci dacă nu stai în TST? Apăi iei MTR până în Tsim Sha Tsui și apoi feribotul. Glumesc, evident, deși eu probabil aș face-o doar așa, să fie drumul mai aventură decât aventura în sine.

La bordul feribotului

Călătoria cu feribotul nu durează mult, vreo 20 de minute și partea și mai faină e că de la Central Pier e un autobuz care merge direct către Victoria Peak: autobuzul cu numărul 15. Nu 15C, ăla te duce doar până la funicular, dar 15, care are ultima stație chiar în parcare la The Peak Galleria. E, mie mi-a plăcut mai mult cu busul decât cu funicularul: vezi și o bună parte din oraș, vezi și un pic din zona aia unde-i așa de scump a cumpăra pământ. Și chiar a fost mai aventură decât aventura: oricât de imposibil ar părea unghiul trasat de funicular în mișcare, nu se compară cu adrenalina din double-decker, stând la etaj și cu șoferul iute de volan pe drumul îngust de munte. Am avut niscai momente în care aveam senzația că autobuzul se înclină periculos, iar uneori se mai și hârșâiau de fereastră crengi crescute prea mult din copacii de pe margine. Ce-i drept, eu nu prea sunt obișnuită cu double-deckers și nici nu prea sunt prietenă cu drumurile de munte.

Se stă la coadă la autobuz

No. 15

 

 

 

 

 

 

Evident, tot traseul ăsta cât se poate de pitoresc vine și cu un cost adițional: timp. Autobuzului cu numărul 15 îi ia cam 40 de minute de la Central Pier la Victoria Peak, asta dacă nu e cine știe ce trafic. La care mai adaugi și feribotul de dinainte vreo 20 de minute…nu e o alegere înțeleaptă dacă ești în criză de timp. Pe de altă parte, nu-i plin de turiști grăbiți și vezi cât mai mult din Hong Kong.

 

The Peak – on the other side

L-am lăsat să plece, era prea aglomerat

Mesaj pentru chinezii din mainland China

Advertisements

2 thoughts on “Hong Kong: ruta pitorească spre Victoria Peak

  1. Nu am gasit informatii legate de asta, asa ca te intreb: cum ai ajuns sa calatoresti in astfel de tari? 😀 Pe mine nu ma atrag deloc, dar sotul meu este fascinat de China si Japonia si-si doreste mult sa ajunga sa le viziteze. Am eu o idee gresita-n minte, sau tu chiar locuiesti in Asia?

    Like

    • Da, locuiesc în Asia, mai exact în Bangkok de câțiva ani, astfel că e destul de ușor a ajunge în țările din jur. Să știi că soțul tău cam are dreptate să fie fascinat de țări asiatice, să nu îl tachinezi pentru asta 🙂 În China încă nu am ajuns, doar Hong Kong și Macau, iar astea sunt China precum e România Turcia, dar Japonia recomand din toată inima.
      Nici eu nu eram foarte atrasă de multe locuri asiatice până nu am ajuns aici (fusesem numai prin țări europene), dar uite că acum nu-mi mai vine a pleca 🙂

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s